Când se lasă asfinţitul peste neamul pământesc,
Peste arbori şi ţărâna ce în ape se-oglindesc,
Vezi uimit cum se aşterne din apus la răsărit,
Bolta cea nemărginită, un crâmpei de infinit.
Stelele, noian de vise, strângătoare de dorinţi,
Călăuza celor singuri, adăpost pentru iubiţi.
Mândra lună ce-ncunună corolar de feerii,
Amintind că după noapte, negreşit va fi o zi.
Tot privind celestul negru, sclipitor întunecat,
Tainic gând mă înfioară, nesfârşitu-nfricoşat.
Cum să cred că cele spuse şi-nainte s-au mai spus?
Cum să ştiu c-a mea mâhnire şi pe alţii i-a răpus?
Cum s-aud ce-mi strig’ străbunii, când eu însumi un străbun
Voi ajunge peste-o vreme. Ce să simt, să cred, să spun?
Când obrajii rumeni piară preschimbaţi în cenuşii,
Cerul ce sub noi începe niciodat’ nu s-ar sfârşi.
Strâng buchet din amintirea clipelor ce le-am cules,
Prin parfum de-nţelepciune să-nţeleg ce-i ne-nţeles.
Imortele de speranţe ancorate nicăieri,
Miresmate cu plăcere, întărite cu dureri.
Fiecare e o floare colorată în oftat,
Promiţând zilei de mâine timpur’le de altădat’,
Când aceea care totul a răbdat şi-a suferit,
A crezut şi-a tras nădejde, între noi va fi sosit.
O, miracol al tăcerii, strigătul de negrăit,
Când te-ai transformat în ceaţă, cum de eşti de negăsit?
Mai apari din vreme-n vreme doar în chip de surogat
Sau cu falnică splendoare... doar în visul ce-am visat.
Nestemată-ntre popoare, încercând să-ţi dau contur,
Mă lovesc de piatra rece, izbutesc caricaturi,
Cat în zarea-ndepărtată al dorinţelor gorgan,
Vreau a oaselor odihnă, pentru suflet scump liman.
Să mai stau să număr anii, câţi au fost, câţi vor mai fi,
Câte câmpuri înflori-vor, câte se vor ofili?
Câţi gerari s-or mai aşterne, câte luni de-a lui cuptor?
Până când să-mi ridic fruntea, şi de câte ori să mor?
Până când să-mi ridic fruntea, şi de câte ori să mor?
Sau brăzdat de nepăsare, de grotescul arlechin,
Pe altarul neputinţei un pahar să mai închin?
Vreau eternul enigmatic să-l ating, să-l desluşesc.
Pot trăi cu veşnicia, pot trăi ca să iubesc.
Alexandru Natsis
Alexandru Natsis
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu