Haos prin molecule

 Spre seara sfârşitului
Marea  cuvântului doarme-n asfode-nvelită
Îşi mâzgăleşte chipul
Cu ape murdare din ploaie-nvechită.

Spre început de noapte
Copacii de nisip nasc frunze-n zbor pierdut
-frunze vii şi frunze moarte
trezite-n repaos, pe-al vremii aşternut…-
 

În acest timp haotic
Nisipuri nasc oceane, faptele mântuirea…
Noi ne-amăgim frenetic …
Zâmbind prin oglinzi hâde, cunoaştem rătăcirea…
 

Şi prin secunde fără chip
Veghem spre noi  cu trilul somnului de ape;
Cu unghii roase de nisip
Ne zgâriem credinţa ca să mai nască  fapte…

-Emanuela Lazăr-